În atenția studenților din anii I și II: definiții ale celor mai des folosite contracte speciale

1. Vânzarea-cumpărarea este un contract prin care una dintre părți – vânzătorul – strămută proprietatea unui bun al său asupra celeilalte părți – cumpărătorul – care se obligă în schimb a plăti vânzătorului prețul bunului vândut. (art. 1294 C.civ.)
2. Potrivit art. 1405 C.civ., schimbul este un contract prin care părțile – numite copermutanți – își dau respectiv un lucru pentru altul.
3. Donația este un contract solemn, unilateral și cu titlu gratuit prin care una din părți, numită donator, cu intenție liberală își micșorează în mod actual și irevocabil patrimoniul său cu un drept (real sau de creanță), mărind patrimoniul celeilalte părți, numită donatar, cu același drept, fără a urmări să primească ceva în schimb (art. 801 și 803 C.civ.).
4. Locațiunea este un contract prin care o persoană, numită locator, se obligă să asigure unei alte persoane, numită locatar (chiriaș), folosința temporară, totală sau parțială, a unui bun în schimbul unei sume de bani sau alte prestații, numită chirie (art. 1411 C.civ.).
5. Închirierea de locuințe este un contract prin care o persoană, numită locator, se obligă să asigure unei alte persoane, numită chiriaș (sau locatar), folosința temporară, totală sau parțială, a unei locuințe în schimbul unei sume de bani, numită chirie.
6. Contractul de arendare, varietate a contractului de locațiune, este un contract prin care una dintre părți, numită arendator, transmite celeilalte părți, numită arendaș, bunuri agricole în vederea exploatării pe o durată determinată și în schimbul unui preț, numit arendă, stabilite de părți.
7. În baza contractului de antrepriză una dintre părți, numită antreprenor, se obligă să execute pe riscul său și în mod independent o anumită lucrare pentru cealaltă parte, numită client, în schimbul unui preț.
8. Mandatul este un contract prin care o persoană, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama unei alte persoane, numită mandant, care îi dă această împuternicire și pe care îl reprezintă (art. 1532 și urm. C.civ.).
9. Împrumutul de folosință (comodatul) este un contract prin care o persoană, numită comodant, remite spre folosință temporară unei alte persoane, numită comodatar, un lucru determinat cu obligația pentru acesta din urmă de a-l restitui în natură, în individualitatea sa (art. 1560 C.civ.).
10. Împrumutul de consumație (împrumutul propriu-zis) este un contract prin care o persoană, numită împrumutător, transmite în proprietatea unei alte persoane, numită împrumutat, o câtime de lucruri fungibile și consumptibile cu obligația pentru împrumutat de a restitui la scadență o cantitate egală de lucruri de același gen și calitate (art. 1576 C.civ.).
11. Depozitul este un contract prin care o persoană, numită deponent, încredințează un lucru altei persoane, numită depozitar, care se obligă să-l păstreze pe o perioadă determinată sau nedeterminată și să-l restituie la cerere în natură.
12. Prin contractul de rentă viageră o persoană înstrăinează un bun sau plătește o sumă de bani (capital) în schimbul unei prestații periodice în bani, care urmează a i se plăti până la decesul său (renta viageră). Persoana care înstrăinează bunul sau plătește suma de bani se numește credirentier (creditorul rentei), iar persoana care se obligă să plătească periodic suma de bani stipulată se numește debirentier (debitorul rentei).
13. Prin contractul de întreținere una dintre părți înstrăinează un bun sau plătește o sumă de bani (capital), iar cealaltă parte se obligă să-i asigure întreținerea în natură (de regulă, hrană, îmbrăcăminte, îngrijiri medicale etc.) pe timpul cât va trăi, iar după moarte s-o înmormânteze.
14. Jocul și prinsoarea (aceasta din urmă numită și pariu sau rămășag) sunt contracte aleatorii prin care părțile se obligă reciproc a plăti o sumă de bani sau alt lucru câștigătorului în funcție de realizarea sau nerealizarea unui eveniment sau fapt – depinzând de forța, îndemânarea, dibăcia, cunoștințele, inteligența etc. părților contractante ori a altor persoane sau de hazard – care face să existe șanse de câștig – pierdere pentru ambele (toate) părțile contractante.
15. Tranzacția este un contract prin care părțile termină un proces început sau preîntâmpină un proces ce se poate naște (art. 1704 C.civ.) prin concesii reciproce, constând în renunțări reciproce la pretenții sau în prestații noi săvârșite ori promise de o parte în schimbul renunțării de către cealaltă parte la dreptul care este litigios ori îndoielnic.