joi, 22 aprilie 2010

În atenţia studenţilor din anul I

LEGEA nr. 272 din 21 iunie 2004

privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

 

ART. 38

    Instanţa judecătorească este singura autoritate competentă să se pronunţe, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, cu privire la:

    a) persoana care exercită drepturile şi îndeplineşte obligaţiile părinteşti în situaţia în care copilul este lipsit, temporar sau permanent, de ocrotirea părinţilor săi;

    b) modalităţile în care se exercită drepturile şi se îndeplinesc obligaţiile părinteşti;

    c) decăderea totală sau parţială din exerciţiul drepturilor părinteşti;

    d) redarea exerciţiului drepturilor părinteşti.

Comentariu

În prezent, potrivit dispoziţiilor art. 38 li. b din Legea nr. 272/2004, minorul cu vârsta cuprinsă între 14-18 ani poate încheia acte de dispoziţie (înstrăinare, grevare cu o sarcină reală, renunţare la un drept, acceptarea unei moşteniri) personal, dar cu dublă încuviinţare: a ocrotitorului legal şi a instanţei de judecată competente (în loc de autoritatea tutelară).

 

LEGEA nr. 288 din 29 octombrie 2007

pentru modificarea şi completarea      4 11 701   0 16>Legii nr. 4/1953 - Codul familiei

ART. I

         4 11 701   0 16>Legea nr. 4/1953 - Codul familiei, republicată în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

    1. Articolul 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

    "Art. 4. - Vârsta minimă de căsătorie este de optsprezece ani.

    Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de şaisprezece ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părinţilor săi ori, după caz, a tutorelui şi cu autorizarea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul.

    Dacă unul dintre părinţi este decedat sau se află în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa, încuviinţarea celuilalt părinte este suficientă.

    Dacă nu există nici părinţi, nici tutore care să poată încuviinţa căsătoria, este necesară încuviinţarea persoanei sau a autorităţii care a fost abilitată să exercite drepturile părinteşti."

    2. Articolul 54 se modifică şi va avea următorul cuprins:

    "Art. 54. - Paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului.

    Acţiunea în tăgăduirea paternităţii poate fi pornită de oricare dintre soţi, precum şi de către copil; ea poate fi continuată de moştenitori.

    Acţiunea se introduce de către soţul mamei împotriva copilului; dacă acesta este decedat, acţiunea se porneşte împotriva mamei sale.

    Mama sau copilul introduce acţiunea împotriva soţului mamei; dacă acesta este decedat, acţiunea se porneşte împotriva moştenitorilor lui.

    Dacă titularul acţiunii este pus sub interdicţie, acţiunea va putea fi pornită de tutore.

    Mama copilului va fi citată în toate cazurile în care nu formulează ea însăşi acţiunea."

    3. Articolul 55 se modifică şi va avea următorul cuprins:

    "Art. 55. - Acţiunea în tăgăduirea paternităţii se prescrie în termen de 3 ani de la data naşterii copilului. Pentru soţul mamei, termenul curge de la data la care a luat cunoştinţă de naşterea copilului.

    Dacă acţiunea nu a fost introdusă în timpul minorităţii copilului, acesta o poate porni într-un termen de 3 ani de la data majoratului său.

    Reclamantul poate fi repus în termen, în condiţiile legii.

    4. La articolul 60, alineatul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

    "Art. 60. - Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei poate fi pornită de mamă într-un termen de un an de la naşterea copilului."

    5. La articolul 60, după alineatul 3 se introduce un nou alineat, alineatul 4, cu următorul cuprins:

    "Acţiunea aparţinând copilului nu se prescrie în timpul vieţii acestuia."

 

 

LEGEA nr. 4 din 4 aprilie 1953 (*republicată*)

CODUL FAMILIEI

ART. 23

    Soţul care a fost de buna-credinţa la încheierea căsătoriei, declarata nulă sau anulată, păstrează, pana la data când hotărârea instanţei judecătoreşti rămâne definitiva, situaţia unui soţ dintr-o căsătorie valabilă.

    Declararea nulităţii căsătoriei nu are nici o urmare în privinţa copiilor, care îşi păstrează situaţia de copii din căsătorie.

CAP. 4

    Desfacerea căsătoriei

 

    ART. 37

    Căsătoria încetează prin moartea unuia dintre soţi sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre ei.

    Căsătoria se poate desface prin divorţ*1).

-----------------

    *1)     59 10 202  37 55>Art. 37 alin. 2 a fost modificat prin Legea nr. 59/1993 (M. Of. nr 177 din 26 iulie 1993)

 

    ART. 38

    Instanta judecătorească poate desface căsătoria prin divorţ atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibila.

    Divorţul poate fi pronunţat şi numai pe baza acordului ambilor soţi, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

    a) pana la data cererii de divorţ a trecut cel puţin un an de la încheierea căsătoriei si

    b) nu exista copii minori rezultaţi din căsătorie.

    Oricare dintre soţi poate cere divorţul atunci când starea sănătăţii sale face imposibila continuarea căsătoriei.

    La soluţionarea cererilor accesorii divorţului, referitoare la încredinţarea copiilor minori, obligaţia de întreţinere şi folosirea locuinţei, instanta va tine seama şi de interesele minorilor*1).

    ART. 39

    Căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunţat divorţul a rămas irevocabilă.

    Fata de cel de-al treilea, efectele patrimoniale ale căsătoriei încetează de la data când s-a făcut menţiune despre hotărârea de divorţ pe marginea actului de căsătorie sau de la data când ei au cunoscut divorţul pe alta cale.

 

 

      4 11 701   0 16>Legea nr. 4/1953 - Codul familiei, republicată în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

    1. Articolul 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

    "Art. 4. - Vârsta minimă de căsătorie este de optsprezece ani.

    Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de şaisprezece ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părinţilor săi ori, după caz, a tutorelui şi cu autorizarea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul.

    Dacă unul dintre părinţi este decedat sau se află în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa, încuviinţarea celuilalt părinte este suficientă.

    Dacă nu există nici părinţi, nici tutore care să poată încuviinţa căsătoria, este necesară încuviinţarea persoanei sau a autorităţii care a fost abilitată să exercite drepturile părinteşti."

    2. Articolul 54 se modifică şi va avea următorul cuprins:

    "Art. 54. - Paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului.

    Acţiunea în tăgăduirea paternităţii poate fi pornită de oricare dintre soţi, precum şi de către copil; ea poate fi continuată de moştenitori.

    Acţiunea se introduce de către soţul mamei împotriva copilului; dacă acesta este decedat, acţiunea se porneşte împotriva mamei sale.

    Mama sau copilul introduce acţiunea împotriva soţului mamei; dacă acesta este decedat, acţiunea se porneşte împotriva moştenitorilor lui.

    Dacă titularul acţiunii este pus sub interdicţie, acţiunea va putea fi pornită de tutore.

    Mama copilului va fi citată în toate cazurile în care nu formulează ea însăşi acţiunea."

    3. Articolul 55 se modifică şi va avea următorul cuprins:

    "Art. 55. - Acţiunea în tăgăduirea paternităţii se prescrie în termen de 3 ani de la data naşterii copilului. Pentru soţul mamei, termenul curge de la data la care a luat cunoştinţă de naşterea copilului.

    Dacă acţiunea nu a fost introdusă în timpul minorităţii copilului, acesta o poate porni într-un termen de 3 ani de la data majoratului său.

    Reclamantul poate fi repus în termen, în condiţiile legii.

    4. La articolul 60, alineatul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

    "Art. 60. - Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei poate fi pornită de mamă într-un termen de un an de la naşterea copilului."

    5. La articolul 60, după alineatul 3 se introduce un nou alineat, alineatul 4, cu următorul cuprins:

    "Acţiunea aparţinând copilului nu se prescrie în timpul vieţii acestuia."

 

 

LEGEA nr. 4 din 4 aprilie 1953 (*republicată*)

CODUL FAMILIEI

ART. 23

    Soţul care a fost de buna-credinţa la încheierea căsătoriei, declarata nulă sau anulată, păstrează, pana la data când hotărârea instanţei judecătoreşti rămâne definitiva, situaţia unui soţ dintr-o căsătorie valabilă.

    Declararea nulităţii căsătoriei nu are nici o urmare în privinţa copiilor, care îşi păstrează situaţia de copii din căsătorie.

CAP. 4

    Desfacerea căsătoriei

 

    ART. 37

    Căsătoria încetează prin moartea unuia dintre soţi sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre ei.

    Căsătoria se poate desface prin divorţ*1).

-----------------

    *1)     59 10 202  37 55>Art. 37 alin. 2 a fost modificat prin Legea nr. 59/1993 (M. Of. nr 177 din 26 iulie 1993)

 

    ART. 38

    Instanta judecătorească poate desface căsătoria prin divorţ atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibila.

    Divorţul poate fi pronunţat şi numai pe baza acordului ambilor soţi, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

    a) pana la data cererii de divorţ a trecut cel puţin un an de la încheierea căsătoriei si

    b) nu exista copii minori rezultaţi din căsătorie.

    Oricare dintre soţi poate cere divorţul atunci când starea sănătăţii sale face imposibila continuarea căsătoriei.

    La soluţionarea cererilor accesorii divorţului, referitoare la încredinţarea copiilor minori, obligaţia de întreţinere şi folosirea locuinţei, instanta va tine seama şi de interesele minorilor*1).

    ART. 39

    Căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunţat divorţul a rămas irevocabilă.

    Fata de cel de-al treilea, efectele patrimoniale ale căsătoriei încetează de la data când s-a făcut menţiune despre hotărârea de divorţ pe marginea actului de căsătorie sau de la data când ei au cunoscut divorţul pe alta cale.

 

 

Miercuri, 28 aprilie 2010, verificare semestrială (test grilă) - anul I, grupele I-IV

Tematică:

Ocrotirea persoanei fizice prin mijloace de drept civil

  • caracterizare generală a ocrotirii persoanei fizice;
  • ocrotirea minorului - ocrotirea părintească, tutela minorului, curatela minorului;
  • ocrotirea bolnavului psihic prin interdicția judecătorească;
  • ocrotirea persoanei fizice prin curatelă.



duminică, 18 aprilie 2010

  • Vineri, 30 aprilie 2010, grupele I-IV din anul II Facultatea de Știinţe Juridice, Sociale și Politice vor fi evaluate la disciplina drept civil (T.G.O.).
  • Tematică pentru evaluarea semestrială: răspunderea civilă delictuală; felurile răspunderii civile delictuale; răspunderea pentru fapta proprie 
  • Mod de evaluare: test grilă


marți, 13 aprilie 2010

În atenţia studenţilor din anul II!!!

LEGEA nr. 287 din 17 iulie 2009

privind Codul civil

Îmbogăţirea fără justă cauză

    ART. 1345

    Condiţii

    Cel care s-a îmbogăţit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura propriei sale îmbogăţiri şi în limita pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană.

    ART. 1346

    Îmbogăţirea justificată

    Îmbogăţirea este justificată atunci când rezultă:

    a) din executarea unei obligaţii valabile;

    b) din neexercitarea de către cel păgubit a unui drept contra celui îmbogăţit;

    c) dintr-un act îndeplinit de cel păgubit în interesul său personal şi exclusiv, pe riscul său ori, după caz, cu intenţia de a gratifica.

    ART. 1347

    Condiţiile restituirii

    (1) Restituirea nu este datorată decât dacă îmbogăţirea subzistă la data sesizării instanţei.

    (2) În raport cu aceeaşi dată se apreciază existenţa şi întinderea atât a îmbogăţirii, cât şi a pierderii patrimoniale.

    (3) Cu toate acestea, cel care s-a îmbogăţit cu rea-credinţă este obligat la restituire în raport cu data îmbogăţirii.

    ART. 1348

    Caracterul subsidiar

    Cererea de restituire nu poate fi admisă, dacă cel prejudiciat are dreptul la o altă acţiune pentru a obţine ceea ce îi este datorat.

Plata nedatorată

    ART. 1341

    Noţiunea

    (1) Cel care plăteşte fără a datora are dreptul la restituire.

    (2) Nu este supus restituirii ceea ce s-a plătit cu titlu de liberalitate sau gestiune de afaceri.

    (3) Se prezumă, până la proba contrară, că plata s-a făcut cu intenţia de a stinge o datorie proprie.

    ART. 1342

    Plata primită cu bună-credinţă de creditor

    (1) Restituirea nu poate fi dispusă atunci când, în urma plăţii, cel care a primit-o cu bună-credinţă a lăsat să se împlinească termenul de prescripţie şi s-a lipsit, în orice mod, de titlul său de creanţă ori a renunţat la garanţiile creanţei.

    (2) În acest caz, cel care a plătit are drept de regres împotriva adevăratului debitor în temeiul subrogaţiei legale în drepturile creditorului plătit.

    ART. 1343

    Restituirea plăţii anticipate

    Ceea ce debitorul a plătit înainte de împlinirea termenului suspensiv nu se poate restitui decât atunci când plata s-a făcut prin dol sau violenţă. De asemenea, este supusă restituirii şi plata făcută înainte de îndeplinirea condiţiei suspensive.

    ART. 1344

    Reguli aplicabile restituirii

    Restituirea plăţii nedatorate se face potrivit dispoziţiilor art. 1.635-1.649.

 

 



vineri, 2 aprilie 2010

Paște Fericit!